Hrana este indispensabila supravieturii omului, implicit si gatitul are un rol important in acesta ecuatie, de aceea multi cercetatori au incercat sa descopere cand a fost inventat gatitul.
Se stie ca inainte de descoperirea focului oamenii primitivi se hraneau cu fructe, radacini si carne cruda. Cercetatorii au concluzionat ca acestia au gustat, probabil, pentru prima oara carne fripta din pura intamplare, atunci cand carnea vreunei vietuitoare din padure, ucise in timpul unui incendiu, s-a dovedit a fi mai placuta la gust, mai usor de mestecat si de digerat decat obisnuita carne cruda.
S-ar parea ca gatitul in mod deliberat al mancarii a aparut la mult timp dupa ce oamenii au descoperit utilitatea focului pentru a face lumina si a se incalzi. Omul Peking - locuitor al orasului Beijing, capitala Chinei, in urma cu 4 sute de mii de ani – cunostea acest procedeu de frigere a carnii, insa nu exista dovezi concrete care sa sustina aceasta teorie. Oricand ar fi aparut aceasta metoda de preparare a carnii cu ajutorul focului, putem spune ca a fost singura tehnica culinara cunoscuta pana in perioada Paleoliticului, cand oamenii din sudul Frantei au inceput, aparent, sa gateasca mancarea la aburi, deasupra jaraticului, invelita in frunze umede.
Pe langa aceste proceduri rudimentare, precum prajitul cerealelor salbatice pe pietre cu suprafata plata, sau folosind scoici, cranii, ori pietre scobite pentru a incalzi lichidele, cel mai probabil arta culinara nu a mai avansat pana la introducerea produselor de olarie in Neolitic.
Cercetatorii au descoperit ca cel mai vechi fel de mancare complex a fost o pasta cruda (inaintasa asa-numitului "pulmentum" hrana folosita pentru legiunile Romane si "polenta" de mai tarziu a Italienilor, sau "mamaliga" – un preparat romanesc) realizata prin amestecarea apei cu graunte culese de la plante salbatice si apoi zdrobite. Mai tarziu acesta pasta a fost fripta pe o piatra incinsa pana cand a capatat o crusta si astfel a fost inventata prima paine.
Tehnicile de gatit s-au imbunatatit odata cu aparitia vaselor de lut si mai mult sau mai putin concomitent cu dezvoltarea asezamintelor omenesti, cu domesticirea animalelor si cultivarea plantelor comestibile.
Felurile in care se putea frige carnea au devenit din ce in ce mai variate prin aparitia vaselor de lut ars si prin tehnicile de preparare precum fierberea, innabusitul si chiar forme incipiente de saramura, prajeala si coacere la cuptor. Bucatarii din antichitate incep sa invete cum sa pastreze carnea si pestele comestibile mai mult timp prin afumare, sarare, uscare prin deshidratare, sau racire. Noi ustensile au facut posibila preparea mancarurilor in noi moduri, iar preparate culinare precum peste-cod uscat, sau batog, se consuma inca si astazi.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu