5 aug. 2012

Again și iar...

Astă seară, în drum spre casă (cu moto, normal) am avut parte de o experiență ce nu o voi uita prea curând... Un tir (unu mare), ce venea de pe contrasens, a intrat pe banda noastră și nu dădea semne să oprească. Am redus viteza până ne-am oprit și pur și simplu ne uitam la el cum se apropie, dar nu oprește. O fracțiune de secundă, atât a durat totul. Într-un final șoferul a tras brusc dreapta de volan și a reintrat pe banda lui, însă nici acum, după mai bine de două ore, nu pot să înțeleg ce a vrut să facă... Însă pe A2, în timp ce goneam către casă, stăteam și mă gândeam la vârsta pe care o am, la câte se pot întâmpla și la câte mai am de făcut pe lumea asta.
Sunt fan al vitezei. Îmi place la nebunie și am momente (cu mașina) când o calc pe coadă până "îmi fac pofta" apoi ma potolesc. Am zile în care mă visez călare în șa pe Hondica mea proprie și personală, gonind în noapte cu viteză. Am zile în care mă gândesc că mă apropii cu pași rapizi de ziua în care mă voi lăfăii în voie pe două roți și mă voi numi cu adevărat motociclistă. Și până atunci visez... nu mă poate oprii nimeni și nimic... Visez...
Cum e omul... treci prin momente în care te gândești că erai aproape să faci o vizită pe lumea cealaltă, te scuturi și, deși cunoști oameni și ști cazuri de accidente grave, deși de multe ori se întâmplă sub ochii tăi... te sui în șa și pleci la drum. Parcă inconștiența îți șterge totul din memorie și rămâi doar tu, bikla și speranța că te vei întoarce nevătămat acasă la cei dragi... Și asta o dată, de două ori... la nesfârșit.
Mai am multe de făcut pe lumea asta. Nu am de transmis vieții decât atât: nu ne-am încheiat socotelile. Mai ai multe să îmi oferi până ai să scapi de mine.
Până atunci... există un mâine... există un nou drum...

** din categoria "numai un motociclist poate întelege..."

0 comentarii:

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More